Dar am redus la minimum mâncarea, domnule profesor, se văietă Sonia Viișoreanu... în focul perorației. C. PETRESCU, C. V. 207. își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant. REBREANU, R. II 87. (dexonline.ro)

Îmbrăţişînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă peroraţia doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrşeşte în calofilie evidentă. (Peroraţie calofilă de Sorin Lavric)

d) Peroraţia – este o parte a discursului, plasată în general la sfârşit, care se concretizează printr- o recapitulare cu accent pe liniile de forţă ale discursului şi, deopotrivă, prin apelul(recomandat) la subiectivitatea receptorului. Este recomandat acest apel întrucât acţiunea persuasivă trebuie să se adreseze atât raţiunii cât şi afectivităţii. Spre exemplu, într -un discurs despre efectele poluării sau ale încălzirii globale se poate descrie sau se poate prezenta vizual imaginea unor animale marine moarte pe ţărmul oceanului; de asemenea, se poate recurge la imagini elocvente într- o pledoarie pentru valori tradiţionale pe cale dedispariţie... Imaginile vor sensibiliza receptorii, se vor întipări în memorie şi voreficientiza aşadar discursul. (TEHNICI DE PERSUASIUNE - Cristian Radu)