Le risorse umane all’interno di ogni organizzazione rivestono la massima importanza. Se è vero che esse comportano maggiori difficoltà di gestione, tuttavia al loro interno sono insite elevate potenzialità di miglioramento, e ciò richiede un’attenzione particolare.
L’istruzione degli addetti deve essere curata dal punto di vista teorico e pratico, e a essi deve essere sempre fornita una chiara e forte motivazione allo svolgimento del lavoro. Ciò comporta che si proceda alla responsabilizzazione massima nell’adempimento delle funzioni, operando sempre verso l’integrazione, nel funzionamento della struttura e nel contesto sociale. Il personale deve essere orientato a concepire il lavoro o le sue attività, in generale, in funzione collettiva o sociale, e ogni addetto deve essere spinto a sviluppare un’attività formativa verso gli altri soggetti del capitale umano dell’organizzazione.
Ci sono più fattori che concorrono al successo di un’organizzazione. Se è importante che essa conti un’autorevole figura leader, è bene ricordare sempre che un capo esercita il suo ruolo all’interno di un gruppo strutturato. Il coordinamento pertanto non basta: appare essenziale il recepimento da parte del gruppo delle indicazioni del leader e l’azione conseguente del gruppo stesso.
La funzione di un organizzatore efficace è quella di trascinare i collaboratori, affrontare e risolvere i problemi, aiutare a superare gli ostacoli e creare la motivazione per raggiungere gli obiettivi. Come è evidente, se il gruppo non partecipa attivamente a queste azioni, rispondendo adeguatamente, tutto ciò che il leader compie non otterrà i frutti sperati. È necessario quindi porsi anzitutto un quesito: come si possono “convincere” le persone che fanno parte di un’organizzazione, e, in particolare, di un gruppo di staff, a seguire il leader partecipando attivamente al conseguimento dello scopo dell’organizzazione? La risposta è semplice e complessa al contempo: è necessario che le persone condividano le finalità dell’organizzazione. Non è sufficiente che siano solo consapevoli dell’esistenza di tali finalità e che le conoscano, ma è necessario che abbiano una consapevolezza attiva nel conseguirle e si sostengano a vicenda nel raggiungerle. Solo in tal modo si forma quella collaborazione che crea il lavoro di gruppo. | Resursele umane au o importanţă fundamentală în cadrul fiecărei organizaţii. Dacă este adevărat că acestea implică dificultăţi de gestionare mai mari, le este totuşi inerent un potenţial ridicat de îmbunătăţire, ceea ce face necesară o atenţie specială. Instruirea angajaţilor trebuie să se facă din punct de vedere teoretic şi practic, iar acestora trebuie să li se ofere întotdeauna o motivaţie clară şi puternică în desfăşurarea activităţii. Aceasta presupune o responsabilizare maximă în îndeplinirea atribuţiilor, acţionându-se întotdeauna în sensul integrării, în funcţionarea unităţii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie orientat spre a-şi înţelege munca sau activităţile, în general, ca având o funcţie colectivă sau socială, iar fiecare angajat trebuie să fie stimulat să desfăşoare o activitate formativă faţă de ceilalţi subiecţi ai capitalului uman al organizaţiei. Sunt mai mulţi factori care concură la succesul unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să aibă un lider cu autoritate, este bine să ne amintim întotdeauna că un şef îşi exercită rolul în cadrul unui grup structurat. De aceea, coordonarea nu este suficientă: este esenţial ca grupul să adere la indicaţiile liderului şi să acţioneze în consecinţă. Rolul unui organizator eficace este de a trage după sine colaboratorii, de a înfrunta şi a rezolva problemele, de a ajuta la depăşirea obstacolelor şi de a crea motivaţia pentru atingerea obiectivelor. După cum este evident, dacă grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, răspunzând în mod adecvat, nimic din ceea ce face liderul nu va da roadele sperate. Prin urmare, este necesar să ne punem înainte de toate o întrebare: cum pot fi „convinse” persoanele care fac parte dintr-o organizaţie, în special dintr-o echipă, să-l urmeze pe lider participând activ la îndeplinirea scopului organizaţiei? Răspunsul este simplu şi complex în acelaşi timp: este necesar ca persoanele să împărtăşească scopurile organizaţiei. Nu este suficient doar să fie conştienţi de existenţa acestor scopuri şi să le cunoască, ci este necesar să aibă o conştiinţă activă în urmărirea acestora şi să se susţină reciproc în atingerea lor. Numai în acest fel se formează acea colaborare care creează munca în echipă. |