Proiectul Theratalk al Universităţii din Göttingen a uimit multă lume printr-un studiu deosebit de interesant. Până nu de mult, majoritatea dintre noi credea că prea mult sex duce la stres. Însă rezultatele proiectului spun exact contrariul. Stresul apare tocmai atunci când facem prea puţin sex.

Cei cu apetit sexual sporit pot jubila acum. Stresul, după cum ştim, omoară bucuria. Iar cei din Göttingen au ajuns la concluzia că lipsa sexului poate determina o creştere a nivelului de stres. Persoanele din această categorie ajung să nu se mai poată suporta şi cu greu reuşesc apoi să se desprindă singure din acest turbion. Peste 30.000 de bărbaţi şi femei au participat la acest proiect. Rezultatul a fost că o treime dintre ei, adică cei care fac sex o singură dată pe săptămână, se aruncă în muncă până nu mai ştiu de ei. Este o formă de compensare a frustrărilor provenite dintr-o viaţă amoroasă compromisă. Cu cât mai puţin timp în patul conjugal – sau oriunde s-ar întâmpla acest act – cu atât mai furibund apetitul pentru muncă.

În schimb cei ce ajung să facă sex de două ori pe săptămână, sunt mult mai degajaţi la serviciu. Angajatorii ar face bine să ia aminte şi să se preocupe de acest aspect. Deviza lor era: oamenii ar trebui să facă mai puţin sex şi atunci ar fi mai eficienţi. Se pare însă că şi la nivelele superioare s-a aflat că angajaţii care se înscriu în acest tipar ar putea să ajungă la epuizare şi să intre în depresie. Şi atunci, desigur, se iau în calcul şi perioadele de concediu medical. Şi mai e un aspect: a fi în acţiune nu e totuna cu a fi productiv. O persoană activă sexual şi nestresată poate fi eficientă fără nici o problemă.

Şi să nu uităm de lipsa de sex care duce la stres, iar acesta la rândul lui înăbuşă orice chef de lucru. Experţii vorbesc despre o spirala descendentă. Să ne imaginăm cum ar arăta o relaţie de durată în absenţa vieţii sexuale. Acest lucru s-ar exprima în frustrare sexuală şi nemulţumire. E bine ca un cuplu să fie preocupat de activitatea sa sexuală, de gradul de satisfacţie şi de mulţumirea individuală a fiecăruia. Deosebit de importantă este comunicarea în cuplu, fără prejudecăţi. A nu comunica din motive de ruşine sau, şi mai rău, dintr-o dorinţă greşită de a menaja partenerul, este tot ce poate fi mai rău. Dacă cei doi nu reuşesc singuri să discute pe această temă şi să fie fericiţi pe termen lung, se recomandă o terapie de cuplu. Reprimarea frustrărilor este pasul către finalul relaţiei sau către alte situaţii dramatice. Să ne întoarcem la studiu. Persoanele frustrate sexual îşi asumă adesea răspunderi de care mai apoi se pot foarte greu debarasa. Cum ar fi activitatea într-o societate, care nu este altceva decât un refugiu, o abatere a atenţiei de la o frustrare sexuală acută. În consecinţă, timpul acordat relaţiei personale este insuficient şi conduce la neîmplinire sexuală. Un cerc vicios extrem de afurisit!

Prea puţin sex în cadrul cuplurilor poate cauza stres!
de Silvia Julkin

Un studiu extrem de interesant în cadrul proiectului Theratalk al Universităţii din Göttingen uimeşte multă lume. Până acum, cei mai mulţi credeau că prea mult sex ar cauza stres. Însă conform aprecierilor proiectului, este posibil să fie exact invers. Prea puţin sex practicat poate avea drept consecinţă un nivel ridicat de stres.

Asta o ştiam noi dintotdeauna, ar putea gândi iubitorii de sex. După cum se ştie, stresul ucide dorinţa. Cei de la Universitatea din Göttingen au descoperit însă că lipsa de sex poate cauza creşterea nivelului de stres. Cuplurile care se confruntă cu aşa ceva ajung la deteriorarea relaţiei de cuplu, o situaţie dramatică din care fără ajutor nu prea mai pot ieşi. Peste 30.000 de bărbaţi şi femei au participat la proiect. Cu rezultatul că o treime dintre ei, care fac sex maxim o dată pe săptămână, se spetesc muncind de zor. E şi asta o formă de a lupta cu frustrarea din viaţa amoroasă ratată de sub propriul acoperiş. Cu cât fac mai puţin sex în propriul pat – sau unde o fi să se întâmple, cu atât mai mult creşte şi obsesia pentru muncă a celor în cauză.

Dimpotrivă, cine face sex cu partenerul / partenera de 2 ori pe săptămână, e mai relaxat la muncă. Angajatorii ar putea ciuli urechile la asta şi s-ar putea nelinişti. Mottoul lor: Oamenii mei ar trebui să facă mai puţin sex, fiindcă atunci dau randament mai mare la muncă. Dar trebuie că a ajuns chiar şi la şefii cei mari faptul că asta îi consumă pe oameni, care pot cădea şi în depresii. Cu perioadele corespunzătoare de incapacitate de muncă. Iar acţionismul nu trebuie considerat acelaşi lucru cu productivitatea. O persoană activă sexual şi relaxată poate fi o persoană de mare succes.

Există o relaţie de interdependenţă între faptul că lipsa de sex cauzează stres şi faptul că stresul, la rândul său, ucide dorinţa. Experţii vorbesc aici de o spirală descendentă. Care poate însemna sfârşitul definitiv al unei relaţii. Indicatorii acesteia sunt frustrarea şi insatisfacţia sexuală. De aceea, cuplurile ar trebui permanent să aibă în vedere activităţile sexuale şi mulţumirea de cuplu, precum şi satisfacţia individuală. Deosebit de important este ca partenerii de cuplu să discute fără rezerve unul cu altul despre asta. Este o greşeală să tacă de ruşine sau din considerente prost înţelese. În cazul în care cei doi parteneri de cuplu nu reuşesc să discute despre asta şi să fie fericiţi pe termen lung, se recomandă o terapie de cuplu. Neglijarea unor asemenea discuţii poate duce la terminarea relaţiei sau la alte drame. Revenind la studiu, cei frustraţi sexual îşi iau adesea angajamente de care cu greu mai pot scăpa. Cum ar fi activităţile în cadrul unei organizaţii. Prin aceasta, ei nu doresc decât să-şi distragă atenţia de la frustrarea sexuală acută. Drept consecinţă, persoanele în cauză au mult mai puţin timp pentru propria relaţie, ceea ce desigur are efecte negative asupra satisfacţiei sexuale. Un cerc vicios extrem de periculos!

Atunci când perechile nu fac suficient sex, urmarea este stresul ! de Silvia Julkin

Un studiu deosebit de interesant al proiectului Theratalk al Universităţii Göttingen a uimit multă lume. Până în prezent, majoritatea credea că prea mult sex provoacă stresul. Însă rezultatele proiectului indică exact contrariul. Dacă oamenii au parte de prea puţin sex, urmarea este un grad mărit de stres.

Dar asta am ştiut-o dintotdeauna, ar putea spune acum amatorii de sex. Aşa cum se ştie, stresul este duşmanul plăcerii. Cei din Göttingen au descoperit însă, că lipsa sexului face să crească nivelul de stres. Perechile afectate ajung într-un vârtej periculos, din care reuşesc doar foarte puţini să mai iasă. La acest proiect au participat peste 30.000 bărbaţi şi femei. Cu rezultatul, că o treime din ei, care fac sex maximum o dată pe săptămână, se afundă în muncă până peste cap. O formă a învingerii frustrărilor provocate de viaţa amoroasă defectuoasă de sub propriul acoperiş. Cu cât mai puţină acţiune în propriul pat – sau în orice alt loc unde se practică acesta, cu atât mai mult creşte furia cu care muncesc persoanele afectate.

Dimpotrivă însă, cine are parte de sex cu partenerul său de două ori pe săptămână, acela e mult mai relaxat la job. Angajatorii ar trebui să îşi ascută urechile mai bine şi să se neliniştească. Motto: Angajaţii mei trebuie să facă mai puţin sex, atunci vor munci mai mult. Însă la etajele superioare a ajuns zvonul că oamenii sunt epuizaţi şi pot cădea în depresii. Cu perioade corespunzătoare de pauză. Iar „acţionismul“ nu este sinonim cu productivitate. Un om activ sexual şi relaxat poate fi foarte eficient în muncă.

Faptul că lipsa de sex cauzează stres, care deasemenea este un duşman al plăcerii, se înţelege de la sine. Experţii vorbesc despre o spirală reversă. Ceea ce pe termen lung poate duce la destrămarea relaţiei. Indicatorii sunt frustrarea sexuală şi nemulţumirea. Astfel este important, ca perechile să îşi urmărească mereu activităţile sexuale şi mulţumirea, precum şi satisfacţia personală. Este deosebit de important să se discute deschis. Tăcerea de ruşine sau pe motive de consideraţie greşit înţeleasă este o greşeală. Dacă doi oameni nu reuşesc singuri să discute despre asta şi să fie fericiţi pe termen lung, atunci se recomandă terapia de cuplu. Reprimarea înseamnă pasul spre posibilul final al relaţiei sau către alte drame. Înapoi la studiu. Persoanele cu frustrări sexuale acceptă adesea obligaţii de care scapă doar foarte greu. Cum ar fi activităţile de societate. Prin acestea pur şi simplu dorim să ne distragem atenţia de la frustrarea sexuală acută. Ca urmare a acesteia avem timp mai puţin pentru o relaţie proprie, ceea ce desigur că se reflectă în mod negativ asupra satisfacţiei sexuale. Un cerc vicios deosebit de periculos !