Îmi aduc aminte că am citit cândva că unii oameni se folosesc de limbaj pentru a-şi ascunde gândurile, dar ştiu din experienţă că încă şi mai mulţi îl folosesc în loc de gândire.
Conversaţia unui om de afaceri ar trebui să fie guvernată de reguli mai puţine şi mai simple decât orice altă funcţie a animalului uman. Acestea sunt:
Să ai ceva de spus.
Să spui.
Să te opreşti din vorbit.
A începe înainte de a şti ce vrei să spui şi a continua să vorbeşti după ce ai spus-o trimite un comerciant fie la un proces, fie la azilul săracilor, şi primul este o scurtătură spre cel de-al doilea. Întreţin aici un serviciu juridic, care costă o mulţime de bani, dar o fac pentru a sta departe de tribunale.
Poţi purta o conversaţie ca o excursie de duminică cu şcoala, cu pauze pentru cules floricele, atunci când suni o domnişoară sau stai la o şuetă cu prietenii după cină; dar la birou frazele tale trebuie să reprezinte distanţa cea mai scurtă posibil dintre două puncte. Renunţă la introducere şi la peroraţie şi opreşte-te înainte de a ajunge la „în al doilea rând”. Trebuie să ţii predici scurte ca să-i prinzi pe păcătoşi; şi diaconii nu vor crede că ei au nevoie de unele lungi. Dă primul cuvânt nebunilor şi pe ultimul femeilor. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Desigur, un unt slab pe fiecare parte a acestuia nu face niciun rău, dacă este pentru cineva căruia îi place untul.
Aminteşte-ţi şi că e mai uşor să pari înţelept decât să vorbeşti înţelept. Spune mai puţine decât celălalt şi ascultă mai mult decât vorbeşti; pentru că atunci când un om ascultă, el nu se dă de gol şi îl flatează pe cel care o face. Dă-le celor mai mulţi bărbaţi un ascultător bun şi celor mai multe femei destulă hârtie de scris şi îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc – dar numai dacă stăpânul lor e slobod la gură, şi atunci vorbele lui sunt întotdeauna jignitoare. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să audă ce are de spus.