Îmi aduc aminte că am citit odată cum unii oameni se folosesc de cuvinte pentru a-și ascunde ideile, însă din propie experiență cred că majoritatea le folosesc în loc de idei.
Conversația unui om de afaceri ar trebui să urmeze niște reguli mult mai simple și mai puțin numeroase decât orice altă funcție a ființei umane ca animal. Și anume:
Să ai ceva de spus.
Să spui ce ai de spus.
Să te oprești din vorbit.
A începe să vorbești înainte să știi ce vrei să spui și a continua să vorbești și după ce ai terminat ce aveai de spus îl aduce pe neguțător în fața judecătorului sau la sapă de lemn, iar prima duce inevitabil la cea de-a doua. Am aici un întreg departament juridic și este foarte costisitor însă este menit să mă ferească de lege.
Merge să porți o conversație mai destinsă precum o excursie cu popasuri dese când faci curte unei domnișoare sau la un pahar de vorbă cu amicii după cină; însă la birou frazele trebuie să reprezinte distanța cea mai scurtă dintre un moment și altul. Sari peste introducere și perorație și oprește-te înainte să ajungi la cea de-a doua. Predica scurtă îi face pe păcătoși să se pocaiască; iar fețelor bisericești le vine greu să creadă că le-ar trebui și lor o predică lungă. Nebunul trebuie să aibă primul cuvânt iar femeia ultimul. Sarea nu trebuie să lipsească din bucate. Sigur că nu strică și un pic de umplutură pe lângă dacă este pe placul interlocutorului.
În plus, ține minte că este mult mai ușor să pari înțelept decât să vorbești cu înțelepciune. Spune mai puține decât interlocutorul tău și ascultă mai mult decât ai vorbit; pentru că atunci când asculți nu te dezvălui și îi faci un compliment celui care o face. Dacă majoritatea bărbaților ar avea un ascultător bun, iar majoritatea femeilor suficientă hârtie de scris cu siguranță ți-ar spune tot ce știu. Banii vorbesc - doar dacă deținătorul are gura mai slobodă iar atunci remarcile sale sunt întotdeauna insultătoare. Și sărăcia are grai dar nimeni nu vrea să asculte ce are de zis.