Îmi amintesc că odinioară am citit despre unii oameni care folosesc vorba pentru a ascunde ce gândesc, dar am aflat mai apoi că prea mulţi se folosesc de vorbă
în locul gândirii.
Vorbirea unui om de afaceri trebuie să fie rânduită de reguli mai puţine şi mai simple decât alte funcţii ale animalului uman. Acestea sunt:
Să aibă ceva de spus.
Să spună.
Apoi să tacă.
Negustorul care începe a vorbi înainte să ştie ce are de spus şi o ţine tot aşa după ce a sfârşit ce avea de spus ajunge la tribunal sau la casa datornicilor, iar primul este drumul cel mai scurt către a doua. Eu am un departament juridic aici şi mă costă mulţi bani, dar o fac pentru a mă ajuta să nu ajung în faţa legii.
E bine să vorbeşti mult când stai de vorbă cu o fată sau discuţi cu amicii după cină, ca o drumeţie cu şcoala în zi de duminecă, cu popasuri la cules de floricele, dar la birou frazele trebuie să fie distanţa cea mai scurtă între două puncte. Sari peste introducere şi peroraţie şi opreşte-te înainte să pierzi şirul. E nevoie de predici scurte ca să-i atragi pe păcătoşi, dar nici credincioşii nu simt nevoia de unele mai lungi. Dă-i nebunului primul cuvânt şi femeii pe ultimul. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Desigur, n-ar strica puţin unt pe feliile de pâine, dar asta dacă celui ce mănâncă sandvişul îi place untul.
Ţine minte, de asemenea, că e mai uşor să pari înţelept decât să glăsuieşti cu înţelepciune. Spune mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult decât vorbeşti deoarece atunci când omul ascultă nu se dă de gol şi îşi flatează partenerul de discuţie. În cele mai multe ocazii, dacă le dai bărbaţilor pe cineva să-i asculte şi femeilor ceva de scris, îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc - numai dacă proprietarul nu are o gură slobodă - şi ceea ce spun ei este întotdeauna agresiv. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să audă ce are ea de spus.