Hace décadas, la humanidad viene buscando señales de inteligencia extraterrestre. Barrimos el cielo tratando de encontrar algún tipo de evidencia que confirme que no estamos solos en el Universo, inspirados en la infinidad de películas donde se realizaban los primeros contactos, visitas, o invasiones. Pero, ¿alguien se detuvo a pensar qué pasos se deberían seguir si llegara a darse ese contacto? ¿A quién debe comunicárselo primero? ¿A la prensa? ¿A la comunidad científica? ¿A una tía sorprendidísima por Facebook? Y ni hablar del interrogante que nos recuerda a una madrugada de domingo, uno más conocido por nuestra especie: ¿es buena idea responder este mensaje?
[...]
Mejor prevenir que curar. O, mejor dicho, mejor saber cómo actuar frente un ET antes de que venga uno, no tengas idea de qué hacer y te lo lleves a tu casa. El comité SETI de la Academia Internacional de Astronáutica (IAA) comenzó a debatir posibles acciones posteriores a la detección de inteligencia extraterrestre a mediados de los años ‘70. Entendieron que las primeras pruebas de detección podrían ser ambiguas o incompletas, por lo que era necesario un análisis cuidadoso para su confirmación. Por esta razón, el SETI de la IAA acordó con la comunidad científica una serie de principios para difundir información sobre la detección de inteligencia extraterrestre.
[...]
Ahora bien, una vez confirmada la señal ET, el siguiente paso sería determinar quién tiene que responder y en carácter de qué. La cuestión de designar la autoridad que debería representar a la civilización humana en una futura relación Alien-Humano fue siempre un campo de grandes debates y aún no está definida. Ojalá pudiéramos votar por Sagan.
En el artículo XI del Tratado del Espacio de 1967 –núcleo jurídico del Derecho Espacial– se reconoce de forma implícita el rol del secretario general de la ONU como representante de la humanidad (tranca el cargo). A su vez, otro tratado de la ONU, el Acuerdo que debe regir las actividades de los Estados en la Luna y otros cuerpos celestes –aprobado en 1979– señala en su artículo 5, inciso 3, que los Estados Partes informarán al Secretario General de la ONU cualquier fenómeno que descubran en el espacio ultraterrestre que pueda poner en peligro la vida o la salud humanas, así como de cualquier indicio de vida orgánica. Tenemos leyes para todo, queridos extraterrestres. Podrán escapar más fácilmente de las leyes de la gravedad que de las leyes del Derecho Espacial.
Por todo ello, y pese a que no existe un documento internacional que directamente ponga en la cabeza de la ONU las relaciones con los extraterrestres, desde la perspectiva del derecho internacional no es una locura determinar que, si algún día llega la señal, el secretario general de la ONU sea el mejor candidato para limpiar la voz, agarrar el micrófono y, en nombre de la humanidad, preguntar ‘Alien, ¿só vó?’. | De mai multe decade, umanitatea caută semne ale inteligenței extraterestre. Am măturat cerul în încercarea de a găsi orice dovadă că nu suntem singuri în Univers, inspirați fiind de număratele filme în care aveau loc primele contacte, vizite sau invazii. Dar, s-a gândit vreodată cineva ce pași ar trebui urmați dacă ? Cui ar trebui să i se comunice în primul rând? Presei? Comunității științifice? Unei tipe extrem de surprinse de pe Facebook? Și nici nu mai vorbim de problema nerezolvată care seamănă cu dimineața unei zile de duminică, una mai cunoscută de specia noastră: este o idee bună să răspundem acestui mesaj? Mai bine să previi decât să vindeci. Sau, mai bine zis, mai bine să știi cum să reacționezi în fața unui Extraterstru înainte de a sosi unul, decât să nu știi ce să faci și să-l iei acasă. Comitetul SETI al Academiei Internaționale de Astronautică a început să dezbată posibilele acțiuni posterioare detectării inteligenței extraterestre pe la mijlocul anilor șaptezeci. Au înțeles că primele dovezi ale detectării ar putea fi ambigue sau incomplete, de aceea era necesară o analiză atentă pentru confirmare. Din acest motiv, comitetul Seti al Academiei Internaționale de Astronautică a stabilit cu comunitatea științifică o serie de noțiuni pentru răspândirea informației despre detectarea inteligenței extraterestre, Acum, odată ce a fost confirmat semnalul extraterestru, pasul următor ar fi să determinăm cine trebuie să răspundă și în ce calitate. Problema desemnării autorității care ar trebui să reprezinte civilizația umană într-o viitoare relație Extraterestru - Uman a fost întotdeauna un câmp de dezbateri și încă nu a fost stabilită. Bine ar fi să putem vota pentru Sagan. În articolul XI din Tratatul Spațiului din 1967 - nucleul juridic al Dreptului Spațial - se recunoaște implicit rolul secretarului general al ONU ca reprezentant al umanității (rezistă funcția). La rândul său, alt tratat al ONU, Acordul care trebuie să guverneze activitățile Statelor pe Lună și pe celelalte corpuri cerești - aprobat în 1979 - semnalează în articolul 5, punctul 3, că Statele Parte îl vor informa pe Secretarul General al ONU despre orice fenomen ar descoperi în spațiul ultraterestru care ar putea pune în pericol viața sau sănătatea umană, dar și despre orice indiciu de viață organică. Avem legi pentru toate, dragi extratereștri. puteți fenta mai degrabă legile gravității decât legile Dreptului Spațial. Pentru acestea, deși nu există un document internațional care să pună în seama ONU relațiile cu extratereștrii, din punct de vedere al perspectivei dreptului internațional nu ar fi nebunesc să se detrmine că, dacă vom avea vreun semnal într-o bună zi, secretarul general al ONU ar fi cel mai bun candidat pentru a-și drege vocea, a lua microfonul și, în numelel umanității, să-l întrebe pe Extraterestru: Ești tu? |