Îmi amintesc că am citit odată cum unele persoane întrebuinţează vorbirea ca să îşi camufleze gândurile, însă viaţa m-a învăţat că şi mai mulţi o folosesc ca subsitut pentru gândire.
Conversaţia unui om de afaceri ar trebui să se ghideze după reguli mai puţine şi mai simple decât oricare altă funcţie a animalului uman. Acestea sunt:
Să ai ce spune.
Să o spui.
Să taci din gură.
Ca negustor, dacă începi înainte de a şti ce vrei să spui şi continui după ceea ce ai spus-o, poţi ajunge fie la tribunal fie la azilul de săraci, iar primul este o scurtătură către cel de-al doilea. Întreţin aici un departament juridic şi mă costă o grămadă de bani, dar rolul lui e să mă ferească de procese.
Când faci o vizită unei fete sau când discuţi cu prietenii poţi conduce conversaţia ca pe o excursie şcolărească, presărată cu opriri pentru cules flori, dar la birou propoziţiile tale trebuie să reprezinte distanţa cea mai mică posibilă dintre un punct de final şi următorul. Renunţă la introducere şi la peroraţie şi opreşte-te înainte de a ajunge la "în al doilea rând". Ca să-i atragi pe păcătoşi trebuie să ţii predici scurte; fii fără grijă, nici diaconii nu vor considera că au nevoie de unele lungi. Dă primul cuvânt proştilor şi ultimul femeilor. Carnea se află mereu în mijlocul sandvişului. Desigur, niscai unt slab pe fiecare parte nu strică dacă-i destinat cuiva căruia-i place untul.
Mai ţine minte şi că-i mai uşor să pari înţelept decât să grăieşti lucruri înţelepte. Spune mai puţin decât interlocutorul şi ascultă mai mult decât vorbeşti, căci atunci când asculţi nu te dai de gol şi îl măguleşti pe cel care o face. Majorităţii bărbaţilor nu le trebuie decât bun ascultător iar majorităţii femeilor suficientă hârtie de scris, şi îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc – dar numai dacă posesorul lor are limba slobodă, şi atunci spusele lui sunt întotdeauna respingătoare. Sărăcia vorbeşte şi ea, dar nimeni nu vrea să audă ce are de spus.