ProZ.com translation contests »
9th ProZ.com Translation Contest: "Business" » English to Moldavian » Entry by Maria-Letitia Chiculita (X)

Source text in English

Translation by Maria-Letitia Chiculita (X) (#8515) — Winner

I remember reading once that some fellows use language to conceal thought, but it's been my experience that a good many more use it instead of thought.

A businessman's conversation should be regulated by fewer and simpler rules than any other function of the human animal. They are:

Have something to say.

Say it.

Stop talking.

Beginning before you know what you want to say and keeping on after you have said it lands a merchant in a lawsuit or the poorhouse, and the first is a short cut to the second. I maintain a legal department here, and it costs a lot of money, but it's to keep me from going to law.

It's all right when you are calling on a girl or talking with friends after dinner to run a conversation like a Sunday-school excursion, with stops to pick flowers; but in the office your sentences should be the shortest distance possible between periods. Cut out the introduction and the peroration, and stop before you get to secondly. You've got to preach short sermons to catch sinners; and deacons won't believe they need long ones themselves. Give fools the first and women the last word. The meat's always in the middle of the sandwich. Of course, a light butter on either side of it doesn't do any harm if it's intended for a man who likes butter.

Remember, too, that it's easier to look wise than to talk wisdom. Say less than the other fellow and listen more than you talk; for when a man's listening he isn't telling on himself and he's flattering the fellow who is. Give most men a good listener and most women enough note-paper and they'll tell all they know. Money talks -- but not unless its owner has a loose tongue, and then its remarks are always offensive. Poverty talks, too, but nobody wants to hear what it has to say.
Îmi amintesc că am citit undeva, la un moment dat, că unii recurg la limbaj pentru a-şi disimula gândurile, dar, din experienţă, ştiu că mulţi alţii recurg la cuvinte tocmai pentru a disimula lipsa de gândire.

Conversaţia pe care o poartă un om de afaceri ar trebui să respecte reguli mai puţine şi mai simple decât în cazul oricărei altei funcţii ale „animalului uman”. Acestea sunt:

Să ai ceva de spus.

Să spui ceea ce ai de spus.

Să nu vorbeşti fără noimă.

Să deschizi gura înainte de a şti ce vrei să spui şi să continui să vorbeşti după ce ai spus ce aveai de spus este motivul pentru care comerciantul a ajuns în instanţă sau la adăpostul săracilor, prima variantă fiind, de fapt, o scurtătură către a doua. Păstrez departamentul juridic care, deşi mă costă o mulţime de bani, mă ţine departe de procese.

Este în regulă dacă vrei să agăţi o tipă sau să stai la taclale cu amicii după cină – genul de conversaţie cu iz de excursie de duminică, când te mai opreşti pe traseu să culegi floricele, dar, la birou, frazele pe care le rosteşti ar trebui să fie calea cea mai scurtă cu putinţă dintre „opriri”. Scoate introducerea şi peroraţia şi opreşte-te înainte să treci la următoarea idee. Ca să prinzi păcătoşii, trebuie să ţii predici scurte, şi diaconii vor crede că nici ei nu au nevoie de predici lungi. Dă-le cuvântul mai întâi proştilor şi lasă femeile să aibă ultimul cuvânt. Carnea este întotdeauna la mijlocul sandvişului. Fireşte, puţin unt pe o parte şi pe cealaltă nu strică, dacă sandvişul este pentru cineva căruia îi place untul.

Şi ţine minte că e mai simplu să pari inteligent decât să vorbeşti cu înţelepciune. Vorbeşte mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult, căci, atunci când un om ascultă, nu vorbeşte despre sine, ci îl flatează pe cel care o face. Dă-le bărbaţilor pe cineva care să îi asculte şi femeilor suficientă hârtie de corespondenţă şi îţi vor spune tot ceea ce ştiu. Banii vorbesc, dar asta dacă stăpânul are limba slobodă, caz în care observaţiile sale sunt mereu jignitoare. Şi sărăcia are glas, dar nimeni nu vrea să audă ce are ea de zis.