ProZ.com translation contests »
9th ProZ.com Translation Contest: "Business" » English to Romanian » Entry by Mihaela Sinca

Source text in English

Translation by Mihaela Sinca (#9775)

I remember reading once that some fellows use language to conceal thought, but it's been my experience that a good many more use it instead of thought.

A businessman's conversation should be regulated by fewer and simpler rules than any other function of the human animal. They are:

Have something to say.

Say it.

Stop talking.

Beginning before you know what you want to say and keeping on after you have said it lands a merchant in a lawsuit or the poorhouse, and the first is a short cut to the second. I maintain a legal department here, and it costs a lot of money, but it's to keep me from going to law.

It's all right when you are calling on a girl or talking with friends after dinner to run a conversation like a Sunday-school excursion, with stops to pick flowers; but in the office your sentences should be the shortest distance possible between periods. Cut out the introduction and the peroration, and stop before you get to secondly. You've got to preach short sermons to catch sinners; and deacons won't believe they need long ones themselves. Give fools the first and women the last word. The meat's always in the middle of the sandwich. Of course, a light butter on either side of it doesn't do any harm if it's intended for a man who likes butter.

Remember, too, that it's easier to look wise than to talk wisdom. Say less than the other fellow and listen more than you talk; for when a man's listening he isn't telling on himself and he's flattering the fellow who is. Give most men a good listener and most women enough note-paper and they'll tell all they know. Money talks -- but not unless its owner has a loose tongue, and then its remarks are always offensive. Poverty talks, too, but nobody wants to hear what it has to say.
Îmi amintesc că am citit cândva că unii oameni se folosesc de cuvinte pentru a-şi ascunde gândurile, dar viaţa m-a învăţat că mult mai mulţi folosesc vorbele în locul gândirii.

Discursul unui om de afaceri ar trebui să fie rânduit după reguli mai puţine şi mai simple decât orice altă funcţie a animalului care este omul. Acestea sunt:

Să aibă ceva de spus.

Să spună.

Apoi să tacă.

Un negustor care începe să vorbească înainte să ştie ce vrea să spună şi o ţine tot aşa după ce a terminat ce avea de spus ajunge la tribunal sau în pragul falimentului, iar primul este calea cea mai scurtă către al doilea. Am un departament juridic aici şi mă costă mult, dar mă ajută să nu ajung în faţa legii.

E bine să vorbeşti mult când eşti cu o fată sau când stai de vorbă cu amicii după cină, ca o excursie cu şcoala duminica, cu popasuri la cules de floricele, dar la birou propoziţiile trebuie să fie distanţa cea mai scurtă cu putinţă dintre două semne de punctuaţie. Taie introducerea şi peroraţia şi opreşte-te înainte de a devia de la subiect. E nevoie de predici scurte ca să-i atragi pe păcătoşi, dar nici cei pioşi nu vor simţi nevoia de unele lungi. Lasă-le nebunilor primul cuvânt şi femeilor pe ultimul. Carnea este întotdeauna în mijlocul sandvişului. Bineînţeles, nu strică şi puţin unt pe fiecare felie de pâine, dar numai dacă celui care îl mănâncă îi place untul.

Ţine minte, de asemenea, că este mai uşor să pari înţelept decât să vorbeşti cu înţelepciune. Spune mai puţin decât celălalt şi ascultă mai mult decât vorbeşti pentru că atunci când omul ascultă nu se dă de gol şi îşi flatează partenerul de conversaţie. În cele mai multe cazuri, dacă le dai bărbaţilor pe cineva care să-i asculte şi femeilor destulă hârtie, îţi vor spune tot ce ştiu. Banii vorbesc – numai dacă proprietarul nu are o gură slobodă – şi ceea ce spun ei este întotdeauna ofensiv. Şi sărăcia vorbeşte, dar nimeni nu vrea să asculte ce are ea de spus.