This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
Freelance translator and/or interpreter, Verified site user
Data security
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
English to Romanian: Abateri şi metamorfoze. Despre noile traiectorii ale mişcărilor populiste. General field: Social Sciences Detailed field: Government / Politics
Source text - English In your recent books and articles you use the concept of neo-populism . This may sound like an unnecessary complication of a notion which is already is assaulted by polysemy. Please tell us which analytical virtues of this new term are?
Let me address frontally this matter of “unnecessary complication”. Of course, the academic ritual regarding populism is to begin with some complaints about the contradictory complexity of this notion. So, the strategy of many researches was to build up a list of features and to generate criteria of definition and classification. You can find this line of thought in the classical approach, from Peter Worseley to Margaret Canovan or Paul Taggart . I believe that at this moment we have to make a step further and ask: are those features perennial? Can we think them as Platonic essences? In my recent publications the answer is definitely no. An example will illustrate this. We know already that the way popular identity is constructed is one of the central features of populism. Classical populism tends to be “constitutivist” in the sense that most of the times there is a concurrent appearance of the people as a political subject and of populism as a political trend. This was the case of Bonapartism, which manifested starting from the first presidential elections by universal suffrage; of Peronism, which emerged with the emancipation of the workers and the peasant masses; of Nasserism, which inaugurated popular participation in political decision-making in Egypt; or, more recently, of the populisms of Evo Morales in Bolivia and Rafael Correa in Ecuador, the latter priding himself on having “re-founded the People”, particularly through his constitutional reform of 2008. Now, the “new populism” or neo-populism relies not so much on a foundational act, on an initial and consistent identification of the people, as on an ad-hoc identitarian reunion of individuals, groups and social classes, of ideas and political trends, of ethnic minorities or caste interests, of individual passions, tastes and dispositions. The idea is not to grant an identity to the people, but to construct their identity in a credible manner, taking into account their past or present identifications. This is the case of the new populisms from Western Europe, where the democratic political tradition leaves very little room for any foundational or re-foundational ambitions and compels the populists to synthesise the manifold identitarian references of the masses. Silvio Berlusconi’s Forza Italia is a relevant example here, in the sense that his effort of reuniting the middle classes and the popular classes, instilling them with the illusion of pragmatism, modernism and progressivism, as well as with respect for the national values of the “real people”, allowed the majority of the Italians to repeatedly identify themselves with Il Cavaliere’s political promises. To conclude my answer, I will say that the concept of neo-populism is not an “unnecessary complication”, but a useful notion to describe the transformations of this political phenomenon.
Translation - Romanian În cărţile şi articolele dumneavoastră recente folosiţi conceptul de neo-populism. Acest lucru poate suna ca o complicaţie inutilă a unei noţiuni care este deja asaltată de polisemie. Spuneţi-ne, vă rog, care ar fi virtuţile analitice ale acestui nou termen?
Permiteţi-mi să abordez frontal problema aceasta a “complicaţiei inutile”. Desigur, ritualul academic al abordării populismului m-ar îndemna să încep prin a mă lamenta cu privire la complexitatea contradictorie a acestei noţiuni. Prin urmare, strategia multor cercetători a fost aceea de a crea o listă a caracteristicilor sale şi de a genera criteriile de definire şi clasificare a fenomenului. Putem regăsi această metodă în abordarea sa clasică, de la Peter Worseley la Margaret Canovan sau Paul Taggart . Eu cred că în acest moment noi trebuie să facem un pas înainte şi să punem întrebarea următoare: sunt aceste caracteristici ale populismului perene? Putem să le considerăm a fi esenţe platoniciene? În recentele mele publicaţii răspunsul este un “nu” categoric. Să ilustrăm cu un exemplu. Ştim deja că modul în care este construită identitatea populară este una dintre caracteristicile principale ale populismului. Populismul clasic tinde să fie “constitutivistă” în sensul în care de cele mai multe ori există o apariţie concomitentă a poporului ca şi subiect politic, şi a populismului ca şi tendinţă politică. Acesta a fost cazul bonapartismului, care s-a manifestat începând cu primele alegeri prezidenţiale prin vot universal; a peronismului, care a apărut odată cu emanciparea muncitorilor şi a maselor ţărăneşti; a nasserismului, care a inaugurat participarea populară la procesul decizional politic în Egipt; sau, mai recent, a populismelor lui Evo Morales în Bolivia şi Rafael Correa în Ecuador, acesta din urmă mândrindu-se cu “re-fondarea Poporului”, în special prin reforma sa constituţională din 2008. Acum, “noul populism” sau neo-populismul se bazează mai puţin pe un act fundamental, pe identificarea iniţială şi consecventă a poporului, şi mai mult pe o reuniune identitară ad-hoc a indivizilor, grupurilor şi claselor sociale, a ideilor şi tendinţelor politice, a minorităţilor etnice sau intereselor de castă, a pasiunilor, gusturilor şi dispoziţiilor individuale. Ideea nu este de a acorda o identitate poporului, ci de a le construi identitatea într-o manieră credibilă, luând în considerare identificările lor din trecut, respectiv pe cele actuale. Acesta este cazul noilor populisme din Europa de Vest, unde tradiţia politică democratică lasă foarte puţin loc pentru ambiţii fondatoare sau re-fondatoare şi îi obligă pe populişti să sintetizeze multiplele referinţe identitare ale maselor. Forza Italia al lui Silvio Berlusconi este un exemplu relevant aici, în sensul în care efortul său de reunire a claselor de mijloc şi a claselor populare, insuflarea lor cu iluzia pragmatismului, modernismului şi a progresivismului, precum şi cu respectul faţă de valorile naţionale ale “oamenilor reali”, a permis majorităţii italienilor să se identifice în mod repetat cu promisiunile politice ale lui Il Cavaliere. În încheierea răspunsului meu, voi spune că noţiunea de neo-populism nu este o “complicaţie inutilă”, ci o noţiune utilă pentru a descrie transformările acestui fenomen politic.
More
Less
Translation education
Bachelor's degree - Babes-Bolyai University
Experience
Years of experience: 18. Registered at ProZ.com: Mar 2016.
I believe that having a diverse and complex background helps me reach my full potential and provide quality, professional translation and interpreting services to all my customers.
Having been trained in classical music since an early age, I have learnt that discipline and hard work married with raw talent can help achieve great things both on a personal, as well as on a professional level.
With a BA in Cultural Studies, MA in International Relations and currently pursuing my PhD in Political Science, it is quite obvious that I enjoy a dynamic life, where communicating with people is crucial.
Hence, if you would like someone who treats your projects as their first priority, who will deliver on time and on budget, while respecting the values set forth by your organization, do not hesitate to contact me.
Keywords: English, Romanian, Hungarian, government, international relations, american studies, politics, arts, opera, music. See more.English, Romanian, Hungarian, government, international relations, american studies, politics, arts, opera, music, US law, EU law. See less.
Expertise